Chiştelniţa la 550 de ani

Dragoste de neam şi plai

 

O dorinţă mare, izvorîtă din imensa dragoste pentru baştină şi neam, pentru rădăcinile perene, care s-au făcut tot mai puternice de-a lungul veacurilor, l-a făcut pe domnul Leonid Popescu, în colaborare cu săteanul său, stabilit la Chişinău Alexandru Stratulat, în aproximativ 200 file de carte să readucă în faţa cititorului informaţii şi materiale, care iar permite să facă timp de cîteva ore, zile de lectură o captivantă călătorie în timp.

Cartea „Chiştelniţa la 550 de ani” este o încercare de a propune chiştelniţenilor, împrăştiaţi de soartă pe tot globul pămîntesc, în special viitoarelor generaţii, preţioase date şi materiale din istoria satului de la începuturi pînă-n prezent. Autorii lucrării nu pretind de a prezenta volumul drept o valoare ştiinţifică, cu toate că materialele incluse sînt culese de prin arhive, de la martori oculari şi sînt bine documentate, scopul fiind doar expunerea cronologică, an după an, a faptelor şi evenimentelor legate cît de cît cu destinul satului şi al sătenilor.

Cititorul va găsi în această lucrare informaţii despre locuri, toponime, primile familii care au întemeiat satul, războaiele, care n-au ocolit destinul acestei localităţi, deportările din anii de pomină, cele mai importante şi semnificative evenimente, tradiţiile, obiceiurile, din creaţia orală a băştinaşilor, datinile, personalităţi, expresii caracteristice ciştelniţenilor, fotografii şi imagini de epocă.

D-l Leonid Popescu, după cum ne mărturiseşte, a realizat această carte timp de mai bine de doi ani, dar a muncit la ea cu mult mai mult, culegînd materiale pe tot parcursul vieţii şi răsfoind arhive ce conţin perioadă de 500 ani.

Leonid Popescu s-a născut la 6 octombrie 1944 într-o familie de slujbaşi, refugiaţi  în comuna Vişani, judeţul Râmnicu–Sărat, în prezent judeţul Brăila, România, cu numele de botez Viorel, în anul 1946 întorşi acasă bunica Nadejda îi dă numele Leon – Leonid. Învaţă cursul gimnazial în satul natal, apoi clasele X-XI în s. Ciocîlteni, în 1993 absolveşte facultatea de mecanică a UTM prin corespondenţă. Toată activitatea de muncă s-a desfăşurat pe teritoriul satului natal, lucrînd în diferite posturi şi funcţii, lăcătuş auto, brigadier, preşedintele sindicatelor din gospodăria agricolă, deputat în sovietul sătesc, raional, viceprimar.

Are o minte analitică şi tot timpul a preferat lectura surselor enciclopedice şi cotidiene celor literare, cu toate că din lectura cărţii am desprins darul narativ al autorului.

Ca orice tînăr a încercat să facă poezie, atunci cînd îşi făcea slujba militară în Manciuria la graniţă cu Vietnamul, care era în război, impresionat de evenimentele de acolo, dar avîntul poetic i-a fost stopat de un şefuleţ, care l-a avertizat „Nouă ne trebuie agronomi, nu poeţi”.

La lansarea cărţii la sfîrşitul lui decembrie 2008, a primit multe adresări frumoase şi încurajatoare,însă după părerea mea valoarea cărţii va fi evaluată de urmaşii noştri.

Paul Goma, marele scriitor anticomunist al secolului XX, martirul regimului, încărunţit din liceu, îi scrie autorului, vărului său Leonid Popescu:

„Dragă Leonid Popescu,

Dragi Popeşti din Chiştelniţa şi de pretutindeni,

Am citit-recitit-răscitit cartea CHIŞTELNIŢA LA 550 ANI, SCOASĂ DE TINE ÎN COLABORARE CU Alexandru Stratulat – cu care prilej îl salut şi pe dînsul, felicitîndu-vă pe amîndoi.

Aţi făcut una din „Muncile” lui Hercule, ale blestematului secol al XX-lea; cu slabele voastre puteri aţI contribuit la astuparea găurilor din Istoria noastră, a Romînilor – istorie neîndestulător  consemnată de către strămoşii noştri, apoi istorie negată, falsificată de ocupanţii ruşi, începînd de la 1812.

Ca unul care de cînd am învăţat scris – cititul, sub supravegherea părinţilor Maria , născută Popescu şi Eufimie Goma, mi-am făcut un titlu de onoare din întreţinerea memoriei, mă bucur nespus, că un neam al meu –de la Chiştelniţa- face la fel, ajutat de alţi născuţi Popeşti, ca Axenia, soţia sa…

Multe întrebări mi-a stîrnit cartea voastră – şi toate esenţiale- însă nu cred că mai apuc să le aştern pe hîrtie. În acest an 2008 şi în următorul (dacă va mai fi un altul…), am să cheltuiesc ultimele puteri cu pregătirea pentru tipar a …postumelor, cam 60 cărţi. Aşa că activitatea în afara casei (mai precis a odăii) mele s-a restrîns: am devenit egoist: acum la sfîrşit, mă ocup şi de familia mea şi de mine, păcătosul, nu numai de alţii.

Dacă aş cîştiga la loterie, mi-aş cumpăra o căsuţă în Chiştelniţa. Dacă mi-ar rămîne ceva bani, aş cumpăra o căsuţă şi în Mana. În Ciocîlteni nu mi-aş cumpăra, vărul Ştefan Goma a zis că are casă mare , nelocuită, aşa că mi-ar încredinţa o odaie; chiar două…Vise de sărac.

Vă îmbrăţişez pe toţi ai noştri: Popeşti, Stratulaţi, Trofim…

Să ne vedem cu bine… pe lume cealaltă.

Paul Goma.

Paris, 2 decembrie, 2008”

Dorim ca această carte s-o citească cît mai multă lume, şi toţi cei plecaţi citind-o să fie răvăşiţi de dorul întoarcerii la baştină, iar tinerii şi viitoarele generaţii să fie pătrunse de mîndrie pentru istoria plaiului.

Sperăm ca exemplul d-lui Leonid Popescu de a cerceta şi a scri o carte despre locul natal să fie preluat şi de alţi patrioţi ai plaiului teleneştean.